FEKETE-FEHÉR

Primul semn despre faptul că Boldogfalvi Imike şi tovarăşii lui acţionează la benzinăria OMW din Odorhei a apărut la foarte scurt timp după cele petrecute, adică sâmbătă pe 28 ianuarie 2012. Mesajul a fost următorul: " Astăzi, 28.01.2012. ora 13, Péter Imike din Feliceni a regizat o bătaie la benzinăria Petrom-OMW de pe calea Bethlenfalva. La locul faptei au ajuns şi două echipaje ale poliţiei "

După câteva ore atât uh.ro cât şi Székelyhon s-au ocupat de această întâmplare, iar pe pagina de web al poliţiei s-a postat un comunicat în legătură cu evenimentele de la benzinărie. 

Deocamdată aş accentua trei teorii despre cele întâmplate. Primul este că agresorii (P.I.R., P.L.I. şi S.S.) şi-au forţat victimele să părăsească partea carosabilă; a doua: agresiunea s-a derulat (şi) pentru faptul ca unul dintre victime să retragă o plângere mai veche;  al treilea: deşi nu s-a ajuns la folosirea armelor, poliştii au fost totuşi nevoiţi să scoată pistoalele din dotare pentru a-şi accentua prezenţa fiindcă agresorii băteau în continuare victima nefiind deloc deranjaţi de prezenţa poliţiştilor. După cum ştim bătaia s-a terminat cu leziuni craniene pentru M.I. şi cu 24 de ore arest preventiv pentru cei trei agresori. Dar să le luăm pe rând: 

1. Şi-au constrâns intenţionat vicimele să părăsească partea carosabilă şi să se oprească cu maşina. Pentru mintea mea de ţăran miroase a premeditare, dar nu vreau să dau eu lecţii procurorilor. Eu nu !

2. Aceşti indivizi chiar cred că pot face orice poftesc în Odorheiul Secuiesc. La lumina zilei, în loc public, unde pedeasupra sunt amplasate şi camere video, în astfel de loc iniţiază ei reglare de conturi ?! Pentru asta chiar că este nevoie de o doză de siguranţă de sine şi o convingere solidă în faptul că acţiunea lor nu poate avea/nu va avea nici un fel de consecinţă.  Doamnelor şi domnilor, ca în filmele americane de crime !

3. Folosirea armelor de către poliţie pentru a da accent prezenţei lor, dovedeşte că mafioţeilor noştri nu le este frică deloc de poliţie. Cauza acestui fenomen să nu o dezbatem acum. Deocamdată.

Actualizare 01.02.2012. - ora 22:45: Potrivit informaţiilor de până acum totul a început într-o frumoasă zi de iarnă la Harghita Mădăraş. Istvan Molnár împreună cu fratele său László l-au bătut pe Róbert Dobos. La scurt timp după aceasta Róbert l-a prins pe István şi l-a lăsat lat, fapt pentru care István a depus o plângere la poliţie împotriva lui. Un cititor(şi cunoştinţă al lui Róbert) neagă însă că Róbert Dobos ar fi fost bătut de fraţii Molnár, existând astfel probabilitatea ca informaţia conform căreia supremaţia fraţilor Molnár sau bătaia încasată de Róbert să nu stea pe o bază solidă. 

Unul dintre actualii agresori este mai sus menţionatul Boldogfalvi Imike, iar S.S. nefiind altul decât Szíjgyártó Szabolcs pe numele mai cunoscut SZJ. Al treilea agresor este Péter László Imre, alias Kopasz Laci şi văr primar cu Boldogfalvi Imike.

În arestul din Miercurea Ciuc agresorii au fost reţinuţi doar pentru câteva ore pentru că prin intervenţia avocatei lor din Târgu Mures au fost eliberaţi repede, cu restricţia de părăsire a domiciliului timp de 30 de zile. De altfel băieţii sunt foarte siguri de sine şi sunt convinşi că mai mult de atât nu vor păţi. Mai mult, la puţin timp după ce au scăpat din arest se lăudau cumcă "pe tot parcursul excursiei cu maşina poliţiei spre ciuc am fost încontinuu linguşiţi de poliţiştii de escortă" - citat încheiat.

Informaţie interesantă este şi că fraţii Molnár nu au alertat poliţiştii pe numărul de telefon 112 - contrar comunicatului poliţiei -, ci prin intermediul unui prieten poliţist, dar această informaţie nu o pot confirma cu surse oficiale.

Subsolurile acestui caz îmi sunt încă neclare, nu posed încă destule informaţii, dar un lucru îmi este cert: în timp ce toată lumea neagă că în Odorheiu Secuiesc ar exista crimă organizată, trei băieţi interlopi îşi constrâng victima prin agresiune fizică să retragă plângerea depusă împotriva unui al patrulea interlop (Róbert Dobos, care pedeasupra nici nu este la faţa locului!). Sper, că această chestiune măruntă nu bate la ochi doar mie. Sau mai bine îmi pun speranţa deoparte? Întreb doar.

Anexă: Mai jos puteţi găsi documentele oficiale legate de înfiinţarea Comisiei de Siguranţă Publică. Primul document este convocatorul pentru şedinţa extraordinară a Consiliului Local al Municipiului Odorheiu Secuiesc, apoi proiectul de hotărâre şi expunerea de motive cât şi regulamentul de funcţionare şi organizare al Comisiei.

 Actualizare 29.11.2011., ora 18:20: Nu înţeleg, nu înţeleg şi iarăşi nu înţeleg. Sau totuşi, înţeleg. Frica. Asta ar fi motivul pentru care nici măcar în clădirea Poliţiei nu au putut/vrut să apere victimele, nu au îndrăznit. Frica este explicaţia şi pentru faptul că media locală nu se ocupă de acest incident, în care Pui Béla şi gaşca lui  pe data de 25.11.2011. (vineri) au agresat un grup de tineri chiar în centrul oraşului.

Actualizare: Între timp uh.ro şi Székelyhon au publicat cazul, probabil că am fost doar puţin mai rapid decăt ei.

Cu toate că sunt în posesia depoziţiei tinerilor de la şedinţa consiliului local, la rugămintea lor le-am tăiat din înregistrare vocea, deoarece le este frică, şi sunt îngrijoraţi pentru siguranţa familiilor lor. Am tăiat deasemenea şi pasajele mai cu iz politic.

Incidentul pe scurt: Vineri (25.11.2011) seara in jurul orei 22 pe P-ţa Márton Áron au fost aşteptaţi de cca. 10 indivizi, şi doi dintre cei trei tineri au fost agresaţi fizic. Agresorii principali fiind: Pui Béla senior, Pui Béla junior, Varga Balázs, P. Arnold, Botházi Szabolcs, Nagy Tamás, împotriva lor s-a şi depus o plângere la Poliţia din Odorhei. În timpul incidentului a trecut în apropiere şi o maşină a poliţiei aflată în patrulare, dar văzând agresiunea, au plecat englezeşte.

În curtea şi apoi în clădirea Poliţiei, Pui Béla senior şi Varga Balázs au ameninţat victimele până la limita ultrajului, au îmbrâncit chiar şi poliţiştii, iar victimele au fost sfătuiţi de poliţişti ca în plângerea pe care aceştia o scriau să evite descrierea prea "amănunţită" a incidentului pentru că astfel va fi mai bine pentru toţi. Putem afirma că au vrut să-i determine pe băieţii agresaţi să renunţe la depunerea plângerii. (Între timp a apărut şi un comunicat  al Poliţiei Judeţene Harghita legat de incident.)

Important este că agresiunea a fost înregistrată de camerele primăriei, şi conform promisiunii primarului Bunta Levente înregistrările video şi audio vor fi predate victimelor, care vor beneficia şi de ajutor juridic din partea conducerii oraşului. S-a promis deasemenea că înregistrările vor fi predate şi mediei locale. Aştept acest lucru mai ales pentru a afla dacă este adevărat zvonul conform căruia în timpul agresiunii a trecut în apropriere şi o maşină a poliţiei aflată în patrulare. Dacă zvonul se adevereşte, vom fi martori la multe declaraţii interesante.

Consiliul local din Odorhei a admis un comunicat în legătură cu acest incident, comunicat care cu toate că nu menţionează numele făptaşilor conţine toate amănuntele mai importante a incidentului. Postez acest comunicat, cât şi înregistrări audio.

Fapt destul de interesant este că deşi nu fără tensiuni, toate fracţiunile politice din consiliu au sprijinit în unanimitate comunicatul. Mai multe amănunte despre cele întâmplate la şedinţta extraordinară a consiliului local puteţi citi pe uh.ro.

Comunicat

Consiliul local al municipiului Odorheiul Secuiesc a aflat cu indignare despre incidentul petrecut în centrul municipalităţii în data de 25 noiembrie, atunci când trei tineri au fost agresaţi fizic de către un grup violent. Ne-a şocat şi faptul că organele abilitate nu au acordat protecţie tinerilor când aceştia s-au prezentat la secţia de poliţie să depună plăngere împotriva agresorilor.

Este inadmisibil ca cetăţenii paşnici din Odorhei să fie ameninţaţi nu numai pe stradă ci şi în clădirea secţiei de poliţie, cetăţeni care s-au adresat întocmai poliţiei ca după injuria suferită de ei, poliţia să-i ajute şi să procedeze conform legii.

Consiliul local al municipiului Odorheiul Secuiesc, în calitate de corp de prim reprezantant al oraşului Odorheiul Secuiesc este solidar cu tinerii agresaţi şi solicită Poliţiei Odorheiul Secuiesc să deruleze fără întîrziere o anchetă totală în acest caz, iar despre progrese să informeze conducerea oraşului.

Consiliul local al municipiului Odorheiul Secuiesc

Odorheiul Secuiesc, 28 noiembrie 2011

Observaţie: Din cauza asemănării de nume, numele lui P. Arnold nu îl voi publica cu prenume până când nu se reuşeşte identificarea lui.

Este primul pas/prima iniţiativă mai serioasă în Odorhei de când mă ocup de proiectul Alb-Negru. Evident că mă bucur, mai ales pentru faptul că se vrea, ca protejarea intereselor victimelor şi prevenirea să fie instituţionalizate. Sprijin această iniţiativă cu toate mijloacele, şi aci în primul rând mă refer la împărtăşirea informaţiilor; sper să ia naştere şi acea organizaţie civilă care poate şi vrea să accepte suma de 325.000 Forinţi care s-au adunat, suma pe care să o folosească pentru prevenire şi pentru un serviciu de consultanţă juridică gratuită.

Corpul pentru Siguranţa Publică

În ultimii ani din ce în ce mai mulţi cetăţeni simt, că oraşul ar fi mult mai locuibil dacă starea generală a cetăţenilor nu ar fi perturbată de un şir de probleme ca de exemplu diferitele forme ale crimei organizate: furturile, lipsa circulaţiei sigure, atrocităţile, agresiunile, răspândirea drogurilor "party", mafia imobiliară, exploatarea cămătarilor. Şi lista e lungă...

Aceste fenomene cunoscute au condus la situaţia în care simţim că după clasificarea acestor probleme trebuie să formulăm şi rezolvările posibile. Până acum, despre aceste fapte ştiute am discutat doar pe diferite forumuri, dar soluţie concretă nu s-a căutat.

Cheia rezolvării este prevenirea, înspăimântarea, şi publicitatea. Puterea solidarităţii, mediatizarea, atenţia, chiar şi faptul că comunitatea se aliniază în spatele victimei poate în sine să reducă nivelul criminalităţii organizate.

În această chestiune s-a corelat punctul de vedere ai celor trei iniţiatori, deoarece crearea unui oraş mai locuibil trebuie să fie o chestiune apolitică şi o problemă primară pentru toţi. Pentru ca Corpul pentru Siguranţa Publică ce se înfiiţează să-şi atingă scopul, iniţiatorii vor să-l instituţionalizeze. Din această cauză dorim să înaintăm Consiliului Local un proiect de hotărâre, cerând sprijinul Primăriei cât şi fracţiunii UDMR, ca Corpul de Siguranţă Publică să fie înfiinţată legal printr-o hotărâre al consiliului local.

Pentru un sprijin cât mai consistent faţă de acest Corp, am luat legătura cu mai multe organizaţii şi mişcări civile, ca de ex. Fundaţia Civitas, reprezentanţii cultelor şi instituţiilor de învăţământ, media din Odorhei, reprezentanţii taximetriştilor, mămicilor, bicicliştilor şi motocicliştilor, care toţi m-au asigurat despre dorinţa de participare la acest proiect. Lista este deschisă, oricine poate adera, iar pentru stabilirea statutului vom organiza un forum la care aşteptăm orice persoană interesată de proiect. În munca Corpului aşteptăm şi acei cetăţeni ai oraşului care simt că pot şi vor să contribuie la clădirea comună a unui oraş mai sigur.

Având în vedere că statutul Poliţiei şi a Procuraturii nu permite ca cei care lucrează în aceste instituţii să participe paralel şi într-o activitate asemănătoare celei în care lucrează, îi invităm să participe doar ca observatori, contăm şi pe ajutorul lor.

Corpul pentru Siguranţa Publică, cum chiar şi denumirea sugerează, nu doreşte să activeze împotriva unei sau mai multe persoane ci pentru un scop anume.

Pentru un oraş mai sigur şi mai locuibil.

Nagy Pál,
Molnár Miklós,
Jakab Attila

Odorheiul Secuiesc, 10 noiembrie 2011.

Zilele acestea s-a întrerupt o cercetare a poliţiei ungare ce a durat cca. un an. S-a suspendat cercetarea în cazul meu de ameninţare pentru care am depus plângere (Poliţia din sectorul nr. XVI, Budapesta, şef cercetări penale însărcinat: căpitan de poliţie Horváth Szabolcs), din cauza faptului că suspecţii se află ori în străinătate, ori au domiciliu necunoscut  - citat încheiat (vezi documentele alăturate!). Însă nici nu m-ar mira faptul că despre această decizie de suspendare a cercetării, i-au anunţat şi pe suspecţii cu "domiciliul necunoscut" - prin scrisoare recomandată! -, trimiţându-le pe adresa lor şi câte o copie a deciziei. Poate este cineva care înţelege toate acestea, pentru că eu unul singur nu prea. Decizia de suspendare a cercetării primită de mine conţine foarte clar atât adresele suspecţilor cu "domiciliul necunoscut", cât şi codul lor numeric personal, numele mamei, data naşterii etc.

Iar acum să interpretăm puţin. Vasăzică: domiciliul lor stabil este necunoscut ori sunt în străinătate. Evident că stau în străinătate deoarece când i-am identificat pe ameninţători, atunci am anexat pe lângă numele şi adresa lor, şi acele înregistrări audio (de voce) şi video, în care direct sau indirect au recunoscut faptul că ameninţarea a avut loc. Ba chiar şi în televiziunea Duna au recunoscuto şi au scriso - adevărat că nu în declaraţie legalizată în faţa unui notar public. Dar de ce vreau eu neapărat să înţeleg, că ce s-a întâmplat de fapt? Probabil pentru că sunt un prost. Şi asta deoarece iarăsi am lăsat ca birocraţia, fie vorba şi de poliţie, să-şi facă treaba cum ştie. Şi poliţia ungară a făcut-o. Deşi era mai bine să n-o facă.

Pentru a nu evidenţia doar logica mea, m-am decis să cer părerea şi a unui procuror şef din domeniu. Potrivit procurorului "este în condtradicţie partea de decizie privind suspendarea cercetării şi motivarea acestei suspendări, pentru că conţine şi adresa suspecţilor. Iar dacă decizia este totuşi întemeiată, atunci de ce nu conţine şi măsurile luate de poliţie pentru cercetarea suspecţilor"? - citat încheiat. Este de-a dreptul de neînţeles faptul că la fel şi cercetarea în cazul lui Pécsi Pál Zoltán a fost supendată pentru că "are domiciliu necunoscut sau se află în străinătate", cu toate că decizia conţine şi faptul că Pécsi Pál Zoltán a fost audiat în data de 20.07.2010. de poliţie în calitate de suspect.

Ce deducem din cele de mai sus? Că nu renunţ. Ce altceva? Fac recurs, adică depun plângere împotriva deciziei, la care anexez dovezile care atestă adresele din Odorhei sau împrejurimi în special a celor doi suspecţi: Barabás Róbert (Versace) şi Szigyártó Szabolcs (SZJ). Deşi în ce lume trăim, există posibilitatea că "prietenii mei" pur şi simplu s-au evaporat, adică asistăm la un miracol: mafioţeii au ajuns în rai... 

Desigur, cum e raiul, la fel este și domiciliul suspecţiilor, adică necunoscut. În acest caz cred că nu aduc ofensă vreunei persoane, dacă postez pentru publicul cititor deciziile de suspendare a cercetării de către poliţia ungară, menţionate mai sus. Sper ca suspecţii vor protesta curând - se înţelege: vor merge la judecată pentru abuzarea de datele lor personale -, doar să nu uite să se legitimeze la trubunalul competent. Rugămintea mea...

---
Publicat la data de 13.10.2011 (în lb. maghiară + documente)

Interviu realizat de Balázs Imre József; apărut în revista "KORUNK" la data de 01.09.2011. -  în lb. maghiară

- În anul 2010 aţi dat naştere la blogul Alb-Negru, care poate fi accesat la adresa "http://www.fekete-feher.info". De atunci, acest blog a stârnit atenţia ziarelor şi a portalurilor de ştiri, iar după cum ştiu, unele postări de pe acest blog au adunat chiar şi aproape o sută de mii de vizitatori. Care v-a fost intenţia cu acest blog în momentul pornirii lui, şi ce credeţi că aţi reuşit să realizaţi prin acesta?

- Alb-Negrul a pornit ca un blog public obişnuit pentru că, deşi nu mai trăiesc în Odorheiul Secuiesc din anul 2002, încerc totuşi să fiu la curent cu noutăţile din oraş. A fost evident, că s-a încheiat o înţelegere tacită între cercurile de interes care controlează media locală, despre rezolvarea chestiunilor delicate în taină şi nu public. Astfel au dispărut dezbaterile publice iar interesul şi agilitatea mediei locale s-a transformat în nepăsare, deşi în fundal există probleme serioase, de pildă corupţia sau chestiunea lumii interlope.

Cazuri suspecte de corupţie câteodată mai ies la iveală, pentru că cercurile de interese aflate în conflict îşi bagă în luptă mediile controlate de ei pentru demascarea adversarilor, dar de lumea interlopă nimeni n-a avut interesul să se ocupe. Şi asta pentru că majoritatea victimelor sau cei lezaţi sunt de fapt oameni simpli care nu stau aproape de ciolan, ba din contră, au ajuns la periferia societăţii, şi într-o situaţie defavorabilă din punct de vedere a reprezentării intereselor şi a drepturilor. Acest fapt a devenit cert pentru mine când pentro o votare inocentă pe blog am fost sunat de pe telefoanele proprii şi ameninţat de câţiva interlopi. Media locală nu a avut curajul să publice întâmplarea nici ca simplu fapt, a dat curs doar la un rezumat subţire din înştiinţările de pe "index.hu" sau "Duna TV", într-un mod în care în care a ocolit problema în sine.

Scopul meu primar a fost ca chestiunea lumii interlope din Odorhei să fie temă de dezbatere publică, iar cei 10-15 mii de vizitatori unici săptămânali din secuime a blogului arată că această chestiune preocupă opinia publică. La forma comunicării s-a ajuns întâmplător, blogul în sine s-a transformat în forumul chestiunilor lumii interlope după ce am fost şi eu afectat personal; şi treptat s-a limpezit cum ar putea avea rol preventiv din punct de vedere al criminalităţii, sau de ce nu, o forţă de "reţinere" printr-o archivă publică, unde se postează numele şi fotografia mafioţilor/interlopilor care "crăiau" până acum în anonimitate, în aşa zisă parte întunecată a societăţii.

- Dumneavoastră sunteţi ziarist profesionist. La ce tipuri de cerinţe profesionale trebuie să corespundă un astfel de proiect din punct de vedere al ziaristului şi a teoriilor de jurnalism?

- Din punct de vedere al publicului/comunităţii servite eu cred în jurnalismul activ. Jurnalistul nu poate fi doar spectator pasiv al evenimentelor, trebuie să se implice şi să devină personaj activ, mai ales dacă informaţiile adunate nu sunt considerate doar produse ale unor simple întâmplări ci un proces care are istorie premergătoare şi de după, ca de exemplu protagoniştii blogului. Adică ziaristul lucrează chiar şi atunci când nu scrie despre un fapt, astfel ajutând ca o plângere individuală să se rezolve favorabil pentru cel prejudiciat.
S-a întâmplat, ca şantajiştii au renunţat la pretenţiile inventate de frica publicităţii, au lăsat victimele în pace şi şi-au cerut scuze în schimbul nepublicării unui articol despre ei pe blog. Este jurnalist rătăcit cel care crede că la astfel de teme "sensibile" publicarea unui articol este scopul final şi nu rezolvarea conflictului într-un mod mai favorabil. Astfel, articolul sau postarea în sine poate fi doar "unealtă" dar niciodată scop. Din acest punct de vedere ziaristul trebuie să perceapă propria meserie ca unealtă chiar dacă ştie că pentru articolul nepublicat nu va primi premiul Pulitzer. Este însă adevărat, că necesită multă abţinere şi luptă cu propriul ego, autocritică şi umilinţă pentru meserie.

Cel care se ocupă cu astfel de teme mai "periculoase" nu este jurnalist curajos, ci om care dispune de un prag de frică mai ridicat. Este zonă total greşit aleasă pentru cel care se teme pentru că teama te macină şi nu este bun sfătuitor. Aceasta este o trăsătură de personalitate şi nu de ziarist, dacă putem zice aşa. Personal niciodată nu mi-a fost frică de durerea fizică şi asta cauzează poate lipsa mea de teamă (care nu înseamnă că nu sunt prudent sau precaut, căci frica este o recţie naturală de autoapărare, doar că la mine această "alarmă" porneşte mai târziu!). De aceea se înşeală cei care cred că aş fi un fel de Zorro secuiesc (nici vorbă!), repet, este vorba doar de o trăsătură personală şi nu de virtute de jurnalist.

- Acesta este un asemenea proiect, care în urmă cu zece ani părea imposibil de realizat în aria lingvistică maghiară. Ce posibilităţi are această medie "nouă" faţă de media tradiţională audiovizuală şi cea tipărită?

- Media instituţionalizată tradiţională - doar dacă proprietarul nu este interesat să se ocupe şi cu astfel de cazuri - nu prea sprijină jurnalismul de investigaţie deoarece responsabilitatea este mare, confruntarea nu este rentabilă, iar media axată pe o comunitate mică nu poate susţinută financiar de cititori/spectatori/publicul ascultător. Din cauza regiunii mici, media din Secuime este incapabil să funcţioneze doar din consumatorii proprii, are nevoie şi de toate cercurile de interese economico-politice. Media locală nu poate efectiv renunţa la resursele financiare pe care le generează politicul. Această dependenţă din păcate nu favorizează prelucrarea subiectelor în care victimele sunt grupurile sociale periferice şi nu baronii locali.
Interesare directă este doar pentru urmărirea infracţionalităţii, sau mai bine zis ar fi, pentru că în România dar mai ales în judeţul Harghita scara performanţei constă în îmbunătăţirea statisticii de infracţionalitate. Acest lucru este însă prielnic pentru o practică în care poliţia se preface că nu observă infracţiunile mărunte dacă în schimb cele mari sunt derulate în alte localităţi sau judeţe - este şi asta o metodă de prevenire a infracţionalităţii. Cam asta caracterizează poliţia din Secuime precum şi faptul că prin necunoaşterea limbii şi a specifucului regiunii, informatorii lor sunt de obicei şi ei infractori care abuzează frectvent de poziţia lor. Poliţiştii locali nu odată se confruntă cu nefericita situaţie în care după ce procedează conform legii cu un infractor, prin implicarea superioriilor acesta scapă cu basma curată iar poliţistul mai primeşte şi o mustrare. Este de înţeles de ce ajung să spună deseori: nu putem face nimic...

În această ambianţă, media locală funcţionează sub principiul "dacă nu publicăm, nu există", astfel forţa publicităţii rămâne sub control. Pentru acest sistem de cooperare poate pune piedici "media nouă" sau jurmalismul civil. Din fericire astăzi poate fi accesat de către foarte mulţi, mai ales pentru majoritatea formatorilor de opinie, ca şi în cazul blogul Alb-Negru.

- Cine se apucă de un astfel de proiect, pesemne că socoteşte şi argumentele pro şi contra. Dumneavoastră cum aţi socotit? S-a schimbat cumva decizia iniţială pe parcurs?

- Este o chestiune doar din punct de vedere doar al pericolului şi al implicării personale. Am fost în situaţia în care trebuia să mă decid: ori tac, ori vorbesc. Se ştie care variantă am ales.

- Să discutăm puţin şi despre subiectul blogului, despre infracţionalitate, lumea interlopă şi activitatea lui. Care sunt tipurile de infracţiuni pe care le-aţi putut descifra cel mai bine în aceşti cca. doi ani? A existat vreun caz despre care credeaţi că în realitate nu se poate întâmpla (mai ales la noi)?

- Ravagii fără limită, şantaj, mafie imobiliară, escrocherii/fraude/înşelăciuni, taxe de protecţie, comerţ cu automobile furate sunt doar câteva din infracţiunile întâlnite. Scandalul şi ravagiile sunt cele care bat la ochi, adică bătăile de stradă care nu au nici un fel de consecinţă pentru bătăuşi, pentru că umblă în bande, ameninţă şi bat eventualii martori (cazul preotului unitarian din localitate). Găsim aproape numai plăngeri retrase la poliţie, şi cu greu am găsi pe cineva care să accepte procedura lungă şi lentă până la judecată. Oamenii se simt lipsiţi de apărare, şi îşi ademenesc propria persoană că ei nu au cum să devină victime, deşi marea lor majoritate sunt potenţiale victime.

Ţinutul Secuiesc funţionează asemnea unei enclave: limba este o "barieră" împotriva mafiei româneşti, care nu poate domina acest teritoriu fără maghiari din această regiune. Observăm şi faptul că sunt foarte bine organizaţi, fiecare tip de infracţiune are propriul şef coordonator. Funcţionează împărţirea sarcinilor, înţelegerile şi corelarea intereselor, chiar şi împărţirea teritoriilor de influenţă. "Lucrează" pentru ei notari publici, poliţişti, fabrică alibi într-un mod foarte profesionist sau sacrifică câte-un "fraier" care îşi asumă vinovăţia pentru infracţiune. Au joburi de acoperire ca să poată dovedi provenienţa averii, iar pentru asta protejează discotecile "angajatorului". 

Din punct de vedre al lumii interlope, Ţinutul Secuiesc a fost o pată gri şi în deceniul de după revoluţie, dar spre anul 2002 a crescut o nouă generaţie locală (deci maghiari şi rromi) de infractori care s-au autoorganizat. Situaţia aceasta nu poate gestiona oraşul Odorhei nicidecum, ba chiar baronii locali se întrec în a nu observa situaţia iscată, pentru că oricum, riscul lor de expunere este mică.

Secuimea deocamdată nu ştie de la care capăt să pornească împotriva mafiei locale produsă de chiar el. Crima organizată modernă al secolului 20-21 nu are tradiţie în regiune, asta fiind şi principala cauză pentru care nu există organizaţii civile şi mijloace necesare pentru combaterea ei.

- Cine sunt cei mai expuşi practicilor mafiei? Cine devin victime?

- Pătura socială ajunsă la periferia societăţii care se află într-o situaţie defavorabilă din punct de vedere a reprezentării intereselor şi a drepturilor. Zona Odorheiului are cca. 40-45 mii locuitori, din care această pătură socială estimez că formeză în jur de 5-7 %, adică  2-3 mii persoane cu potenţial ridicat de a ajunge victime. Şantajul şi înşelăciunea sunt metodele cele mai frecvente prin care aceşti oameni cad pradă infractorilor.

Ei sunt cei care din cauza lipsei de informare şi sprijin, cu aşa zisa "purtare specifică" prin care-şi trădează expunerea şi fragilitatea lor socială, favorizează devenirea lor de ţinte sigure. Problema majoră este că după ce îşi dau seama că au devenit victime, nu au cui să se adreseze. Practic ei sunt incapabili să scrie/depună o plângere, iar serviciu special de ajutorare sau iniţiativă civilă în acest sens nu există. Până acum s-au strâns 300 mii de forinţi pentru înfiinţarea unui serviciu civil de asistenţă juridică gratuită, dar nu găsesc organizaţie civilă care să accepte banii pentru această activitate.

- Aţi primit câteva telefoane de ameninţare, înregistrările le-aţi şi postat pe blog. Care este modul prin care funţionează înfricoşarea în zilele noastre? Ce se poate face împotrivă?

- Deşi nu cu metode ştiinţifice, dar în sens criminalistic îşi fac profil de calitate depsre viitoarea victimă luată în vizor: prin recunoaşterea/aflarea patimei lor intră în sfera lor de încredere, măsoară mărimea averii, după care creează cirscumstanţele care generează situaţia nefavorabilă şi fără ieşire pentru victimă. Frica, lipsa de informare şi necunoaşterea practicilor de rezolvare a situaţiilor de conflict duc spre devenirea de victimă sigură.

Comunitatea are şi ea propria ei vină, şi anume că nu încearcă să sprijine persoanele ajunse în astfel de situaţii, ar trebui procedat pe plan instituţional ca grupurile sociale vulnerabile să fie informaţi din timp asupra pericolelor ce îi pândesc. Important este ca informarea să se deruleze prin căi de comunicare uşor de înţeles şi de accesibile pentru toţi.

- Unul din mijloacele de şantaj des folosite chiar şi de serviciile secrete din vremea fostei dictaturi a fost familia. Din această perspectivă, cât de mult a contat familia în decizia Dvs. de a porni totuşi în acest jurnaism de investigaţie?

- Meseria de ziarist este întotdeauna o sursă de risc, iar pe deasupra mă caracterizează acceptarea unui grad de risc şi mai mare, fapt acceptat de familie sau cel puţin a fost nevoită să o facă. Evident că am calculat şi pericolele, de la cea mai blândă atrocitate până la cel mai pesimist scenariu, am socotit chiar şi cu programul de protecţie a martorilor, consultându-mă şi cu specialişti în domeniu.

I-am analizat bine pe cei cu care mă ocup direct în această investigaţie şi-mi adaptez mecanismul de autoapărare la gradul lor de periculozitate şi la legăturile pe care le au. Ştiu din ce în ce mai mult despre cercurile lor, primesc din ce în ce mai multe informaţii, iar inamicii lor îmi devin aliaţi într-un fel, adică mulţi, din ce în ce mail mulţi participă la scurgerea de informaţii. Dar totuşi, să nu credem că avem de a face cu mafioţi de rangul lui Al Capone sau al ucrainienilor/ruşilor. Cei pe care îi urmaresc eu sunt "mafioţei" care pot deveni periculoşi mai mult datorită prostiei lor.

- Ce experienţe aveţi în colaborarea cu poliţia şi justiţia? Cât de mult s-a infiltrat lumea interlopă în aceste structuri ale statului?

- Având în vedere că ameninţările s-au derulat în timp ce mă aflam în Ungaria, din această cauză i-am denunţat acolo, iar procedura de investigaţie a poliţiei se desfăşoară încă şi este însoţită de consultanţă juridică multiplă fiindcă pe lăngă cetăţeanul din Budapesta am fost ameninţat telefonic şi de doi "băieţi răi" din Odorhei.

Interlopii din Odorhei dispun de relaţii şi în Ungaria prin rudenii, prietenii, sunt ajutaţi de interlopii unguri în procurarea mărfurilor, de maşini furate de exemplu. S-a reuşit atragerea atenţiei poliţiei ungare asupra acestei bande, asta arătând că colaborarea cu poliţia ungară este mai eficace. Cu poliţia română sau mai bine zis cu poliţia harghiteană este mult mai dificil. Sunt neîncrezători, ca şi mine, deoarece din cercurile lor se formează şi poliţiştii corupţi care conlucreză cu lumea interlopă din Odorhei. Realaţia mea cu poliţia judeţeană este deci mai mult informală, sunt câţiva poliţişti de rang înalt cu care comunic neoficial. Ştiu însă că urmăresc zilnic informaţiile postate pe blogul Alb-Negru, ceea ce este util. Până la urmă tot va porni o comunicare oficială pentru că nu se poate ocoli tema până la nesfârşit.

Organele locale nu sunt însă capabili să ia atitudine împotriva interlopilor pentru că chiar şi persoanei oficiale care procedează îi este frică de ei, fie el poliţist, inspector de la garda financiară, organ de control, executor etc. Problema a depăşit capacitatea Odorheiului.

- Cum funcţionează lumea interlopă din Odorhei? Prin ce diferă să zicem de mafia italiană, ucrainiană, de lumea gangsterilor americani pe care o cunoaştem doar din filme? Sau obiectivul şi metodele de operare sunt acelaşi?

- Nu există o reţea întinsă pe toată regiunea, sunt mai mult grupuri specializate pe categorii, pe oraşe, cu mai mulţi membri suverani, pe care doar interesele momentane îi ghidează spre cooperare.

În Odorhei s-a format o bandă care a introdus, a sistematizat colectarea de taxe de protecţie, care până acum s-a întâmplat doar ocazional. Banda are în jur de cinci-zece membri, împreună sunt puternici şi nu se tem să folosească arme albe, şi potrivit informaţiilor mele au în posesie şi arme de foc. Au reuşit să pună la punct o relaţie funcţională cu grupurile infracţionale ţigăneşti din localitate, care se organizează pe fond familial sau etnic (funcţionează în jur de patru-cinci familii în oraş), împart zone de influenţă şi competenţă, printr-un cuvânt s-au autoorganizat. De aceea putem deja vorbi de crimă organizată, a cărui existenţă Poliţia Judeţeană Harghita o neagă fiindcă altfel ar trebui să dea socoteală.

- Cât este de nou şi cât de mult seamănă cu cel din sistemul vechi structura lumii interlope din România sau Ţinutul Secuiesc? Care este relaţia dintre reţelele din România (mă gândesc şi la cele aflate dincolo de Carpaţi) şi cele din Ungaria?

- Lumea interlopă a lăsat deoparte traumele produse de Trianon, din perspectiva crimei organizate unirea dintre cea ungară şi cea secuiască s-a produs şi se află în legătură strânsă. Din cauza graniţelor schengen, Ţinutul Secuiesc funcţionează şi ca ascunzătoare pentru urmăriţi generali în Ungaria şi invers. Iar spre contactul mafiei ungare cu mafia română drumul duce prin mafia secuiască. Provincie există şi în lumea interlopă, astfel cea secuiască nu poate fi încă competitiv în toate tipurile de infracţiuni, de exemplu nu pot falsifica acte personale româneşti. Pot însă procura acte ungureşti prin legăturile din Budapesta.
 
- Se poate ivi situaţia în care rivalii vor să deconspire/trădeze unul pe celălalt prin media sau prin legăturile în organele statului. În media română, privind cazurile de corupţie aproape că numai astfel de situaţii întâlnim. În asemenea momente ce este de făcut? Aţi avut astfel de experienţe?

- Da, conflictul de interese apare şi în acest plan, am fost contactat - desigur nu direct - de persoane care probabil aparţin lumii interlope din alte oraşe. Şi cei din Miercurea Ciuc şi Târgu Mureş sunt deranjaţi de faptul că în Odorheiul Secuiesc este un grup mafiot intangibil. Sunt interesaţi direct ca interlopii din Odorhei să fie demascaţi.

- Jurnalismul de investigaţie este o meserie separată într-un anumit sens. De la cine se poate învăţa? Există pofesionişti? Există modele?

- Părerea mea este că cunoaşterea procedurilor şi practicilor autorităţilor detective este indispensabilă pentru ziarismul de investigaţie. Însă, după subiectul ales de către mine, sunt mai mult un "pescar" de infomaţii decât un ziarist de investigaţie. Telentul (dacă am eu aşa ceva) îmi pot arăta în prelucrarea, sistematizarea şi interpretarea infomaţiilor, de aceea consider că blogul Alb-Negru este un proces şi nu o colecţie de articole.
 
- Nu demult aţi declarat că blogul a ajuns într-o nouă fază şi este necesară investigarea la faţa locului. De ce este asta important, şi care a fost rolul "fazei de muncă" premergătoare?

- Am fost nevoit să recunosc că în procesul de culegere a informaţiilor nu pot periclita integritatea nimănui, chiar dacă vorbim de un pericol mai mult presupus decât real. Cererile care trebuie să conţină obligatoriu datele personale trebuie depuse de mine (de ex. extras de carte funciară, hotărâri judecătoreşti etc.) pentru a nu pune în pericol pe altcineva. Acum urmează culegerea de date despre diferite persoane care trebuie făcută tot de către mine.

- Ce credeţi, cât de aplicabil poate fi proiectul Alb-Negru în alte împrejurări, alt context?

- Încrederea stă la baza modelului, asta îi dă valoarea şi poate eficacitatea lui. Un blog asemănător Alb-Negrului poate fi o excelentă archivă sau hartă a infracţionalităţii dintr-un oraş, unde oricine se poate lămuri/orienta în caz că este pe cale să devină victimă. Un astfel de blog ne poate lămuri asupra tipurilor de infracţiuni, zonelor de operare, interlopilor sau persoanelor suspecte etc. Într-adevăr eficace poate fi însă doar dacă gestionarul acestei baze de date reuşeşte să colaboreze cu poliţia, procuratura, autorităţile locale, organizaţii civile şi media locală. Pentru asta însă trebuie conştientizată şi acceptată faptul că: lumea interlopă din Secuime a luat naştere, şi sporeşte.

- Care ar fi cea mai mare realizare a blogului până acum?

- Faptul că în sfârşit discutăm despre lumea interlopă din Secuime.

- O persoană civilă - fie cititor a blogului sau nu - nu poate rezolva un aşa sistem complicat de probleme. Totuşi, ce este ceea ce poate face?

- Prefacerea că nu observăm nu este o soluţie şi nu duce nicăieri. Trebuie găsită doar metoda de operare şi reglată la limita până la care suntem dispuşi să ne asumăm riscuri. Ţinutul Secuiesc trebuie să conştiintizeze că este lipsită de apărare în faţa lumii interlope, iar pentru apărare trebuie creat un cadru optim pentru iniţiativele civile şi instituţionale. Nu se poate lăsa toată răspunderea în seama individului (victimă, martor) ca el să procedeze cu curaj, conform drepturilor ce i se cuvin, şi să se expună atunci când comunitatea nu numai că nu-l poate premia/recompensa, dar nici măcar integritatea corporală nu-i poate garanta. Nici poliţia şi nici justiţia!

Recomandare

Ca metodă, teoria de conspiraţie nu înseamnă jurnalism de investigaţie univoc, dar poate pune lucrurile în mişcare în Odorhei, îndeosebi în oglinda faptului că din ce în ce mai multe informaţii parţiale ies la iveală, chiar dacă  acestea sunt la nivel de bănuială deocamdată. 

Mulţumiri celor care m-au căutat prin scris, şi mulţumiri speciale celor care îşi asumă şi identitatea pe lângă informaţiile aduse la cunoştinţa mea. Fără ei nu s-ar fi reuşit întorcmirea listei posibililor interlopi.

Având în vedere faptul că eu cred în forţa publicităţii informaţiei, în continuare cred, că chiar şi bănuiala sau suspiciunea în sine poate fi înspăimântător, dar desigur numai atunci dacă se asociază cu garanţia recunoaşterii şi a acuzaţiilor eronate. Aceasta în cazul blogului "Alb-Negru" este cerinţă de bază: adică, oricine se simte ofensat şi acuzat pe nedrept, poate reacţiona liniştit. Declaraţiile lui le voi publica cu acelaş corectitudine precum acuzaţiile.

Procesul de "boierire" - înţlegere(i) în taină?

Există în Odorhei un muci (mucos), şi de această dată nu mă refer la persoana mea... Desigur, sunt mai mulţi dar acesta se şi întinde - înapoi până în anul 1989. În toiul schimbărilor majore din acea vreme îl găsim ca ospătar şi turnător dar micul nostru orăşel nu de asemenea cazuri obişnuieşte să fie zguduită. Deci, nici în cazul lui nu s-a ivit "nimic" ieşit din comun, cel mult câteva camioane transportatoare de mobilă. Cu ingeniozitate: mobilă în mobilă, doar că mobila din mobilă de obicei nu a fost plătită. A şi reuşit să trimită după gratii un biet încărcător de marfă care - pesemne - avea "interese" majore în a încărca marfa furată într-un camion al cărui destinaţie şi proprietar nici nu-l cunoaşte.

Am şi publicat un articol la vremea respectivă pe această temă, fapt pentru care peste câţiva ani am şi încasat o bătaie pe cinste (pentru că omul nu uită, nu-i aşa!). Cu ocazia unei cine de protocol am şi adus în discuţie bătaia primită, după care el mi-a răspuns rânjind: dovedeşte-o! Du-te naibii - gândisem - pentru că replica corespunzătoare nu-mi vine în minte niciodată la momentul potrivit. 

Mucosul nostru cu timpul a devenit antrepenor în construcţii. Să nu intrăm în detalii, dar interesant este că sediul firmei a ars în totalitate, "întîmplător" desigur - inclusiv toate documentele firmei - , şi astfel asigurarea a adus proprietarilor o sumă grasă.

Continuând povestea - ştiind că ospătarul nu cade departe de al lui meserie - , mucosul şi-a deschis restaurant de lux, care îi poartă numele şi astăzi. Adevărat că, se pricepe, rareori mănânc aşa Steak bine preparat cum am mâncat în acest restaurant odată. Întăreşte opinia mea şi cartea de oaspeţi: politicieni autohtoni şi străini, persoane publice şi vedete o laudă - chiar dacă nu Steak-ul. Deoarece totul depinde de relaţiile pe care o are fiecare, a reuşit să-şi conecteze afacerea la Primăria din Odorhei şi să-şi adjudece mare parte din suma alocată pentru mesele de protocol - şi toate astea oficial! Desigur, totul s-a derulat mai cu seamă într-o anumită perioadă, sub "crăirea" unui anumit primar. Afacerea (de acoperire) funcţionează impecabil.

De atunci personajul nostru principal are legături foarte strânse cu stratul aflat la conducerea oraşului, indiferent de culoarea politică. Probabil pentru faptul că Steak-ul este gustos, ori poate se datorează anumitor persoane din serviciile ale fostului regim şi care desigur fac parte şi astăzi din efectiv. Dar haideţi să nu fim răutăcioşi că doar e o teorie conspirativă, nu?

O altă chestiune interesantă ar fi, ca în jurul anului 2000 cum anume s-a putut forma într-un astfel de mucos credinţa într-o anumită doctrină politică? Oare este simplă coincidenţă sau poate fi şi rezultatul unei evoluţii minunate şi inexplicabile a cunoştinţelor, ca cineva dintr-o dată se poziţionează de partea unui politician?  Cert este că devenit susţinător al politicului pentru anumite interese, deoarece amorul dintre ei este evident. Mulţi se prefac că nu observă. Printre ei mă aflu şi eu - mi-am dat seama până la urmă.  

Astfel se poate întâmpla în Odorheiul Secuiesc ca o persoană interlopă ajunge un cetăţean model influent, şi ca "domn" cu renume se poate tutui cu mai marii oraşului, fapt pentru care acestora le-ar trebui să fie ruşine. Dar nu, se deschid alte şi alte braţe pentru îmbrăţişări prieteneşti şi nu dorim să observăm că am crescut şarpele la sân.

---
Publicat la data de 31.05.2010. (în lb. maghiară)

Recomandare

Ca metodă, teoria de conspiraţie nu înseamnă jurnalism de investigaţie univoc, dar poate pune lucrurile în mişcare în Odorhei, îndeosebi în oglinda faptului că din ce în ce mai multe informaţii parţiale ies la iveală, chiar dacă  acestea sunt la nivel de bănuială deocamdată. 

Mulţumiri celor care m-au căutat prin scris, şi mulţumiri speciale celor care îşi asumă şi identitatea pe lângă informaţiile aduse la cunoştinţa mea. Fără ei nu s-ar fi reuşit întorcmirea listei posibililor interlopi.

Având în vedere faptul că eu cred în forţa publicităţii informaţiei, în continuare cred, că chiar şi bănuiala sau suspiciunea în sine poate fi înspăimântător, dar desigur numai atunci dacă se asociază cu garanţia recunoaşterii şi a acuzaţiilor eronate. Aceasta în cazul blogului "Alb-Negru" este cerinţă de bază: adică, oricine se simte ofensat şi acuzat pe nedrept, poate reacţiona liniştit. Declaraţiile lui le voi publica cu acelaş corectitudine precum acuzaţiile.

Mesajul meu pentru băieţii răi este: înainte să se decidă asupra răzbunării ori intimidării împotriva celor care îşi asumă identitatea în această aşa zisă "bătălie" ori împotriva mea, să facă întâi o vizită la Dl. Pethő József unde vor fi lămuriţi cum e când un neânsemnat ca mine se aşează în poziţia de câine luptător. Se înţelege:  la prima încercare v-aţi ars! Nici să nu încercaţi dacă nu sunteţi dispuşi să o faceţi până la capăt. Iar dacă unuia dintre voi i-a trecut cumva prin cap ideea "soluţiei extreme" atunci chiar că a sosit momentul răfuielii. Sau momentul de a da socoteală- la cine care termen îi place...

Odorheiul, insula "protejată"

Prin faptul, că Odorheiul Secuiesc este localitate maghiară aproape în totalitate, este protejată oarecum faţă de de mafia română (eventual din România). Diferenţa lingvistică filtrează într-un fel, interlopii români târgumureşeni nu îşi pot impune "locotenenţii" (locţiitorii) pentru că în lipsa cunoaşterii limbii maghiare s-ar "afunda" repede; sau cel puţin ar bate tare la ochi. Astfel - după cum şi comandantul de poliţie Dl. Beiuşan spunea - Odorheiul nu poate fi niciodată racordat la lumea interlopă din jur fără legături locale. Adică: partea "murdară" ori este rezolvată de baieţi locali ori nu se poate face treabă durabilă şi în siguranţă fără eşec sigur.

Statistica infracţiunilor este îmbunătăţită de faptul că a existat întotdeauna o oarecare înţelegere între forţa publică şi grupările de tip mafiot: nu vor avea parte de prigoană dacă stau departe de localitate. Astfel cel mult interlopi aflaţi în trecere puteau comite infracţiuni de amploare, dar nu puteau/pot fi acţiuni premeditate doar agresive, de tipul "la locul şi timpul nepotrivit".

Infracţiuni sexuale (1990-2000)

Să nu creadă nimeni că în Odorhei nu există prostituţie. De fapt această activitate se organizează în jurul cluburilor de noapte iar  fetele -cu puţine excepţii- sunt de etnie română importate din alte părţi ale ţării. Proprietarul (fost?) unui astfel de club avea interese mari în traficul de carne vie, dar nu se ocupa de aşa zisa "dresare" a fetelor. Activitatea lui era plasarea fetelor gata "dresate" în Secuime, în Ungaria - după principiul rotaţiei: maxim câteva luni într-un local deoarece după acest timp "carnea vie" nu mai prinde aşa bine la musafiri, mai ales în localităţi mai mici unde numărul consumatorilor de prostituate se rezumă la câteva sute, şi vor "carne proaspătă" (fete noi). Traficul nu s-a derulat/se derulează fără voinţa fetelor, cel mult una-două palme zdravene ajută la consimţământul lor.

Piaţa categoriei fetelor tinere, minore, este mai restrânsă. Este afacerea proprie a doar câtorva cocălari cu bicepsul gros. Este vorba de fete tinere vulnerabile din punct de vedere social (cu probleme familiale, financiare). Există o gaşcă sau două -e vorba de fiecarere dată de aceeaşi haită- în care băieţii predau fata între ei, iar ele motivate cu puţină băutură eventual droguri, ajung să fie batjocorite pe linie. Ajungând la maturitate sunt lăsaţi în urmă de aceste cercuri de băieţi, iar cu timpul mai multe au devenit chiar şi mămici (fericite?). 

Varianta mai josnică e când fetele sunt ademenite într-un apartament conspirativ, unde sunt violate de mai mulţi în timp ce totul este înregistrat pe cameră video ca apoi să mai poată fi  şantajate pentru astfel de partide. Şantajul nu iese de fiecare dată, dar nici nu cunosc vreun caz ajuns în atenţia publică în care victima ar fi depus plângere, deoarece faptul că a urcat în apartament de bunăvoie ar lăsa loc de interpretări. Astfel de cazuri erau mai frecvente la sfărşitul anilor '90, şi nu posed informaţii despre funcţionarea aceastei "găşti de futut" şi în prezent. Ar fi bine, dacă am primi câteva relatări de la foste victime privind aceste umilinţe...

Cazul îngrozitor  B. Zsuzsa nu poate fi ocolită. Nu vreau să intru acum în amănunte, dar au luat naştere câteva explicaţii privind faptul că de ce nu au fost prinşi autorii nici până astăzi? Prima variantă este că autorii posibil să fi fost străini care nu au fost identificaţi deşi au fost interogaţi peste o sută de persoane. Martor nu există iar B. Zsuzsa nu a putut identifica cu certitudine agresorii. 

Conform variantei al doilea autorii sunt copii (pentru că sigur erau mai mulţi!) drogaţi ai noilor bogătaşi, care din pricina legăturilor părinţilor lor nu au putut fi trimişi după gratii, poliţia servind drept paravan pentru ei. O altă variantă ar fi că bogătaşi au negociat cu B. Zsuzsa (sau familia ei) şi i-au cumpărat tăcerea cu o sumă considerabilă. Aceasta din urmă însă este o variantă conspirativă atât greu de crezut încât eu personal nu-l pot crede. Şi totusi, această teorie a trăit/trăieşte în opinia publică.

Dacă ar trebui datate perioadele de activitate ale mafiei, atunci între anii 1990-2000 încă nu discutăm de un sistem organizat sau copt al mafiei din Odorheiul Secuiesc. Băieţi "grei" au existat şi pe acea vreme doar că nu erau organizaţi şi din punct de vedere economic, iar cei cu creierul în sculă parcă au îmbătrînit de atunci, dacă nu cumva locul le-a fost ocupat de noua generaţie. Dar din 2000 încoace opinia publică nu răsună neapărat pentru infracţiunile sexuale. În jurul anului 2000 s-a întâmplat/trebuia să se întâmple ceva: persoane până atunci periferice s-au transformat în interlopi cunoscuţi. Şi aşa a crescut o generaţie.

---
Publicat la data de 27.05.2010. (în lb. maghiară)

Bătaia de pe strada "Szentimre" a adus în atenţie o problemă latentă a oraşului până în prezent: în anii din urmă se constată o întărire a unei sau mai multe bande de tip mafiot în Odorhei, care se cred deasupra legii. Ameninţările, violenţa, teroarea, abuzul de forţă si putere întotdeauna stârnesc în mine dispreţul profund faţă de practicile de tip mafiot. În raport cu posibilităţile mele voi încerca să lupt împotriva acestui fenomen.

S-a cerut şi ajutorul meu pentru a mă ocupa de această problemă cu cărţile la vedere. Pentru asta desigur am nevoie şi de ajutorul vostru fiindcă mie-mi este foarte uşor să dau din gură de la Budapesta ;)... Totuşi acest dezavantaj poate fi transformat uşor în avantaj dacă toţi cei care au văzut, observat sau ştiu ceva, au curajul să mă caute împreună cu informaţiile pe care le posedă.

Publicitatea e arma care trebuie folosită acum, deoarece dacă se reuşeşte identificarea infractorilor împotriva cărora organele abilitate ale statului nu vor să intervină, singura opţiune eficace rămâne stigmatizarea lor publică cu toate riscurile lui. Publicitatea e calea prin care poliţia şi procuratura pot fi îndemnate să facă demersuri concrete împotriva acestor interlopi care au "subjugat" întreg oraşul şi împrejurimile lui.

Sunt sigur sau mai bine zis cred în aceea că media din Odorhei se poate uni şi poate fi aşezat în post de înaintare dacă autorul (jurnalistul de cercetare) fie el oricine, are garanţia că nu va rămâne singur împotriva lumii interlope din oraş.

Dacă Miercurea Ciucul a reuşit să se descotorosească de interlopul Csibi István, atunci presupunem că şi oraşul Odorhei poate reuşi în aceeaşi măsură; ajută să aflăm dacă şi oraşul nostru are maturitatea necesară pentru asta.

Nu trebuie neapărat ca eu să fiu cel onorat cu încrederea ta/voastră, poţi căuta cel mai apropiat ziarist/jurnalist în care ai încredere -dacă există unul-, iar eu voi încerca să determin redacţiile pentru colaborare. Poate reuşesc.

Unul e sigur, degeaba stăm cu mâinile-n sân!

Alb-negru (Fekete-Fehér) alias László Szőke

---
Publicat la data de 27.04.2010. (în lb. maghiară)

Actualizare: 09.09.2011., ora 14:30
Se întâmpla în zorii zilei de luni în jurul orei 2:30, ca un echipaj al poliţiei patrulând în cartierul Bethlen a surprins un autoturism marca Volvo circulând suspect de încet. (Actualizare - Potrivit unui martor ocular, poliţistii având probabil informaţii despre furt, aşteptau evenimentul stând la pândă gata pregătiţi într-o dacie model vechi.) Fiind somaţi să oprească, cei doi pasageri din autoturism au decis să o şteargă fără o vorbă. Atunci sighişoreanul de 25 ani Ehry Levente a fost scos cu forţa din scaunul din dreapta şoferului şi imobilizat de către poliţiştii implicaţi în eveniment. Şoferul de 22 de ani pe nume Karsai István Levente, domiciliat în Odorhei, a demarat de la locul incidentului, maşina fiind oprită după trei focuri de avertisment şi trei focuri de armă îndreptate spre roata din spate din care cel puţin unul a nimerit anvelopa. Lăsând în urmă Volvo-ul şi fugind spre strada Lăcătuşilor (Lakatosok), Karsai a reuşit să le scape poliţiştilor. S-a predat astăzi, luni înainte de masă la secţia de poliţie din Odorheiu Secuiesc la aflarea veştii că a fost dat în urmărire generală.

Precizare: lucuinţa cetăţeanului P.L. (posesor al Volvo-ului furat) a fost spartă chiar şi de două ori în decursul unui an şi jumătate, cheia maşinii fiind furată intr-unul dintre spargeri. Asta poate însemna ca hoţii de maşină să fie responsabili şi pentru furtul din locuinţă dar probabil, cheia Volvo-ului le-a fost cedată/vândută sau l-au primit direct de la persoana care i-a însărcinat pentru furt, în speranţa unei prăzi bogate. A ieşit la iveală că cheia furată a fost testată în prealabil sâmbătă, atunci când s-a efectuat o pornire de probă a Volvo-ului pentru a fi siguri de potrivirea cheii. Cheia s-a potrivit, fiindcă după spargerea locuinţei lui P.L., service-ul de specialitate a trimis doar o simplă copie a vechii chei proprietarului, uitând să specifice faptul că nu au modificat nimic la sistemul de securitate al autoturismului.

Cei doi infractori, nu sunt străini poliţiei şi nici în lumea interlopă din Odorhei. Câteva luni mai devreme împotriva lor s-a depus şi o plângere din partea managerului localuli "G." pentru tulburarea liniştii şi pentru că au dat cu spray iritant peste faţa unui client, ulterior vandalizând şi localul din vecinătate. Observăm că amândoi au antecedente.

Cel mai important la această întâmplare, este meritul poliţiştilor protagonişti, comportamentul lor lăudabil în situaţia iscată. Sper ca până şi superiorii lor împărtăşesc opinia mea, şi nu lasă ca această infracţiune să se piardă în sistemul mult prea birocratic românesc; pentru că aceşti oameni ai legii  au avut îndrâzneala să gestioneze prompt şi cu curaj o situaţie de asemenea anvergură într-un oraş unde interlopii defilează cu vechicule de lux fără cea mai mică jenă şi cu o nepăsare sfidătoare la adresa autorităţilor.

Deocamdată un detaliu mărunt este necunoaşterea identităţii poliţistului care a reuşit să nimerească anvelopa autoturismului. Repet, este doar un detaliu mărunt, care totuşi atrage după sine recunoştinţa mea şi implicit conform recunoştinţei cititorilor(şi donatorilor) blogului "Fekete-fehér" ofer o suma de 50 mii de forinţi poliţistului  bun ochitor, în cazul în care regulamentul şi superiorii lor permit o astfel de premiere civilă. Ştiu, este o sumă modestă şi mai mult simbolică, dar rog să ne concentrăm pe valoarea gestului.

Sunt curios să aflu şi numele celorlaţi participanţi la acţiune pentru că merită şi ei reconoştinţă în parte. La acest aspect revin mai târziu, dar indiferent de nume vă spun: Foarte bine băieţi! (Actualizat: nu vom da curs publicării numelor poliţiştilor implicaţi în acţiunea de prindere a infractorilor, pentru că nu vor să le fie divulgate identităţile).

(Actualizare - După ziua în care apărea acest articol, am încercat să-l întâlnesc pe dl. comandant Niţică Constantin pentru a discuta despre posibilitatea înmânerii premiului, respectiv numele poliţiştilor, dar am fost direcţionat către purtătorul de cuvânt al Inspectoratului Judetean de Poliţie Harghita. Astfel sunt nevoit să cer informarea în scris.)

Actualizare: 09.09.2011.
Actul cu nr. 3905/268/2011 a fost înregistrat pe data de 05.09.2011, prin care Procuratura Odorhei îl propune pe Ehry Levente (născut pe data de 29.12.1985. în Cluj-Napoca, domiciliat în Sighişoara) pentru arest preventiv. Tribunalul a dat loc solicitării şi a aprobat arestul preventiv de 29 zile.

Actul cu nr. 3922/268/2011 a fost înregistrat pe data de 06.09.2011., prin care Procuratura Odorhei îl propune deasemenea pe Karsai István Levente (domiciliat în Odorhei, 22 ani) pentru arest preventiv. Tribunalul găsind nejustificată arestarea preventivă a inculpatului, nu dă curs solicitării procurorului de caz şi dispune doar interdicţia de părăsire a localităţii. Prezumtiv Karsai pretinde că nu are nici un fel de legătură cu furtul autoturismului şi posedă alibi solid.

Tribunalul Judeţean însă a suprajudecat decizia în prima instanţă astfel şi Karsai este arestat preventiv.

După descinderile din luna martie 2010 în mai multe locaţii simultan, Karsai István Levente (22), a fost unul dintre persoanele anchetate de către procurorii DIICOT. Însă în lipsă de probe incriminatorii este eliberat, ajungând protagonist în media în rolul de victimă nevinovată. Este un infractor mediocru, boboc în lumea interlopă.



Este puţin probabil ca acestă tentativă de furt să fie acţiune individuală, pare mai mult a fi una dirijată prin care cei doi au fost însărcinaţi doar pentru partea "murdară", valorificarea autoturismului revenind persoanei/persoanelor din spatele acestui eveniment.